Sfințenia lui Dumnezeu: atributul divin transcedental

Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu ... care era, care este, care vine! (Apocalipsa 4:8)

Sfințenia lui Dumnezeu e natura Sa; natura lui Dumnezeu e sfințenia Sa. (Thomas Brooks)

Inspirați de proclamația angelică ne închinăm unui Dumnezeu ”tersanctus”, adică ”Sfânt, sfânt, sfânt”. De ce este nevoie de repetiție? Este mai mult decât un simplu artificiu retoric, mai mult decât o formă expresivă tehnică. Trisagionul are aici o valoare existențială, devreme ce apare în legătură directă cu cele trei secvențe ale existenței (umane) temporale. Nicăieri în Scriptură nu se mai spune că în intensitatea ființării lui Dumnezeu este de trei ori altceva decât sfânt. Sfințenia este tot ce este El.

Se poate vorbi despre Dumnezeu că este ... și după verbul copulativ să înșirui o listă de însușiri. Însă toate sunt pătrunse de sfințenie, îmbibate în sfințenie, esența tuturor atributelor divine este sfințenia. Arthur Pink spunea că „sfințenia este un atribut transcedental, pentru că rulează prin toate celelalte”*. Dragostea lui Dumnezeu nu este doar dragoste, ci dragoste sfântă. La fel și dreptatea, înțelepciunea, răbdarea etc. Sfințenia este intensitatea existenței Aceluia ce este prin Sine Existența.

Dintre toate atributele divine, nici unul nu este mai mai des folosit în Biblie ca să-L descrie peDumnezeu precum este sfințenia. Când mă apropii de Dumnezeu trebuie să fiu conștient că El nu este doar sfânt, nici sfânt, sfânt, ci El este „zi și noapte ... fără încetare ... sfânt, sfânt, sfânt”. Nu este suficient să o spui doar o dată. De fapt oricât de mult ai spune-o nu este suficient. Sfințenia este atmosfera generală din dumnezeire. Este motivul închinării în cer și deci și motivul închinării mele.

Sfânt ești, sfânt ești, sfânt ești; sfinții toți îți cântă ... Heruvimi și îngeri Ție ți se-nchină: Ieri, azi și veșnic ești biruitor.

*A.W. Pink, Studies in the Scriptures – 1930-31, Volume 5 of 17 ( Sovereign Grace Publishers 2001)