Cristos hakkadosh și omul păcătos

... am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Cristosul, Sfântul lui Dumnezeu. (Ioan 6:69)

Dumnezeu a infuzat toată sfințenia în natura umană a lui Cristos. (Thomas Watson)

Dumnezeu este Hakkadosh, adică Cel Sfânt. În acest nume ebraic, care apare sub diferite forme de peste 50 de ori în Vechiul Testament, este încapsulată acea însușire pe care unii o numesc ”otherness”. Alteritatea, adică Dumnezeu care este Altul decât omul, este ceea ce provoacă criza relațională. Eu și El: definiția desăvârșită a unei contradicții ireconciliabile. Păcătoșenia mea și sfințenia lui Dumnezeu sunt antagonice și produc strâmtorarea. Cum ieșim din această fundătură?!

Singura posibilitate logică de rezolvare a problemei este trecerea de la această antibioză spirituală la o simbioză spirituală. Cristos devine spațiul neutru, în care sunt reprezentate într-un mod deplin atât divinitatea cât și umanitatea. Și de parcă paradoxul nu-i destul, Dumnezeu a luat asupra Lui păcatul rămânând totodată sfânt, pentru ca omul să ia asupra lui sfințenia rămânând totodată păcătos. „Cristos este întruparea inefabilei sfințenii oferită omului pentru theosis - îndumnezeire.”*

În felul acesta Dumnezeu devine Hakkadosh Yisrael, în traducere Sfântul lui Israel. El are acum un popor sfânt. Diferența dintre mine și Dumnezeu este că El este sfânt în mod independent, eu sunt sfânt prin dependență. Sfințenia mea este pozițională și imputată, adică în Cristos și prin Duhul. La cruce, acolo este locul închinării mele, căci acolo este locul sfințirii mele. Tremurând și fermecat de sfințenia Lui, Îl glorific și Îl rog să mă ajute să trăiesc în sfințenia pe care mi-a câștigat-o prin sânge.

Sfânt e, sfânt e și va fi în veci; Cristos e Domnul, nu este altul; Cu-al Său braț în veci biruitor, El zdrobește moartea și iadul.

Peter J. Bellini, Truth therapy: Renewing your mind with the Word of God (Wipf & Stock 2014).