Minunile și dispensațiile revelației biblice

Introducere

Pentru că sunt un iubitor de istorie, nu puteam să abordez acest subiect fără să privim în istorie, mă refer aici la istoria biblică. Există mai multe concepții despre cum se împarte istoria biblică, unii spun că în opt perioade, alții că în șapte, alții că în patru, iar alții că în trei. Indiferent de câte sunt în realitate, termenul pentru aceste perioade istorice este „dispensație”. Prin dispensație se înțelege „perioadă istorică care formează cadrul în care Dumnezeu relaționează cu umanitatea” (Wikipedia).

Ceea ce vreau să spun încă de la început este că nu sunt dispensaționalist, în sensul ”scofieldian”. popularizat de ”Biblia de studiu Scofield”. Ei bine, nu la acel tip de dispensații mă fac referire aici, ci la dispensațiile revelației, adică acele perioade din istoria biblică în care Dumnezeu s-a revelat. Ceea ce vom face este să ne uităm la trei din aceste dispensații ca să observăm că în cadrul acesta minunea: inaugurează dispensația; autentifică dispensația; confirmă dispensația. Să le luă pe rând pe fiecare.

Cuprins

Inaugurarea dispensațiilor. Biblia ne prezintă trei momente istorice în care se înregistrează o activitate supranaturală intensă. Primul dintre ele este exodul lui Israel, unde avem o mulțime de minuni precum: cele zece plăgi; despărțirea mării/râului; oprirea soarelui pe cer. Al doilea moment istoric este în vremea împăratului Ahab, unde găsim minuni ca: înmulțirea hranei; învierea morților; vindecarea leprei. Al treilea și ultimul moment istoric, este în Noul Testament, unde avem: vindecări, învieri și exorcism.

Un lucru foarte interesant cu privire la aceste trei momente istorice este că personajele umane care sunt în centrul acestora reprezintă două generații consecutive. Astfel, în evenimentul exodului avem pe Moise și Iosua. În vremea lui Ahab au activat ca proroci Ilie și Elisei, iar în Noul Testament cele două generații sunt Isus Cristos și apostolii. Așa cum vom observa, minunile din aceste dispensații sunt limitate doar la timpul vieții celor două generații după care frecvența lor e considerabil redusă.

Despre ce dispensații vorbim însă? În teologia protestantă, ele poartă numele de Dispensația Legii, Dispensația Profeților și Dispensația Harului. Momentele istorice amintite mai devreme, care îi au ca protagoniști pe Moise și Iosua, Ilie și Elisei, Isus și apostolii, și despre care am spus că sunt încărcate cu cea mai densă activitate supranaturală, inaugurează aceste trei dispensații. Așadar, există o legătură strânsă între minuni și lucrarea Domnului în istoria biblică a planului de mântuire.

Autentificarea dispensațiilor. Care este însă această legătură? Prin faptul că minunile sunt încadrate în faza de inaugurare a dispensației și totodată prin faptul că activitatea a fost restrânsă la două generații în fiecare caz, se poate trage concluzia că rolul minunii a fost acela de a autentifica noua dispensație. Iată ce scrie cunoscutul teolog anglican din secolul 19, George S. Faber: „Puterea de a înfăptui minuni comunicată prorocului noii dispensații, este dovada infailibilă că ceea ce el revelează vine din cer.”

Aici aș vrea să vă introduc conceptul de minune ca semn. În Biblie sunt peste 40 de consemnări în care găsim ideea de „semne și minuni”. În limba ebraică, termenul folosit este „oth” care înseamnăși „semnal”, iar în greacă „semeion”, care are și sensul de „indicator”. Dicționarul Webster din 1828 definește semnul ca fiind „un eveniment care indică (semnalează) existența sau apariția a altceva”. În sensul acesta înțelegem că minunea e semnul inaugurativ care confirmă apariția noii dispensații.

În antichitate, chiar și în lumea păgână, miracolul era folosit în sensul aceasta. În cartea sa „Minunile: Credibilitatea miracolului în Noul Testament”, autorul Craig S. Keener spune astfel: Scriitorii antici au folosit des minunile pentru autentificare ... El folosește ca exemplu pe împăratul roman Vespasian, care a inaugurat dinastia Flavienilor invocând anumite vindecări făcute de el cu ajutorul zeului Serapis (cazul nu este autentic, este invocat pt a argumenta conceptul). Tot așa și dispensațiile sunt inaugurate de minuni, ca semne de autentificare.

Confirmarea dispensațiilor. Aș vrea în ultimul rând să observăm că autentificarea unei dispensații prin semne miraculoase, înseamnă confirmarea elementului caracteristic acelei dispensații. Vorbim deci despre confirmarea Legii. Psalmul 78 invocă istoria lui Israel, celebrând Legea și minunile exodului. Asaf îi condamnă pe părinții națiunii Israel de două păcate: n-au voit să umble întocmai după Legea Lui ... Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui (v.10,11). Minunile exodului confirmă Legea pentru a fi primită.

În cea de-a doua dispensație, minunea are menirea de a confirma mesajul profetic. Deși au existat proroci și înainte de Ilie, de la el încolo a început să apară profeția ca Scriptură. Astfel, mesajul a fost confirmat de minunile lui Ilie și Elisei. Lucrul acesta este dovedit de pasajele din Evanghelii, în care Isus, datorită minunilor Lui, este încadrat de către iudei în rândul profeților „din vechime”, unii afirmând că El este chiar Ilie (Luca 9:19). Minunile celor doi proroci confirmă întregul mesaj.

În cea de-a treia dispensație, cea a harului, minunea confirmă mesajul Evangheliei. Domnul Isus leagă mesajul Său de minunile Sale atunci când spune: „dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi” (Ioan 10:38). Același lucru este valabil și pentru biserică, unde citim astfel: „ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau” (Marcu 16:20). Minunile confirmă Evanghelia.

Încheiere

Ați fost vreodată la operă? Este foarte interesant. Îmi place în mod special uvertura, deschiderea spectacolului. Când ajungi în sală, este forfotă mare, toată lumea își caută locul. Când atmosfera se liniștește, sala se întunecă, scena fiind singura care este luminată cu o lumină difuză. Muzica introductivă începe să se audă, iar un relfector luminează un loc, undeva în mijlocul scenei, unde apare eroul, imediat ce cortina este dată la o parte. Uverturile sunt cele mai spectaculoase momente.

Când mă gândesc la minuni în cotextul istoriei bibliei, îmi vin în minte uverturile. Ele sunt acele momente spectaculoase care introduc o perioadă istorică din revelația lui Dumnezeu. Când este dată la o parte cortina istorie și Dumnezeu pășește într-un mod spectaculos pe scena lumii, grecii antici vorbeau despre „kairos”, adică momentul suprem. Minunile sunt ceea ce fac o astfel de intervenție divină să devină un moment kairos. Ele au rolul de a inaugura, autentifica și confirma dispensațiile.