Hermeneutica cărților istorice: Elemente introductive

Introducere

Sunt un iubitor de istorie. Întotdeauna am fost. Îmi aduc aminte că încă din copilărie îmi plăcea istoria. La școală nu am fost un elev strălucit. Însă la istorie eram cel mai bune din clasă. Îmi aduc aminte că prin clasa a șaptea, eu împreună cu un coleg de-al meu am supărat-o foarte rău pe profesoara de istorie. Drept pedeapsă ne-a ascultat la lecție. Colegul meu nu învățase, însă eu știam perfect lecția. Mi-a dat nota 9, dar mi-a zis că meritam 10, însă mi-a scăzut un punct pentru purtare.

Însă istoria nu e suficient să o cunoști, trebuie să o și înțelegi. Istoricul Charles Wolf, spunea că „cei care nu studiază trecutul îi vor repeta greșelile”. Așadar, istoria e pentru noi un critic moral, în lumina ei discernem binele și răul. Însă pentru un credincios, istoria este modul lui Dumnezeu de a autentifica principiile ce stau la baza existenței. Așa cum spune americanul: History it's His Story! Cu aceste gânduri în mintea , să purcedem la a arunca o privire de ansamblu asupra cărților istorice.

Cuprins

Canonul cărților istorice. Se recunosc ca fiind cărți istorice 12 cărți ale Vechiului Testament, și anume: Iosua, Judecători, Rut, 1-2 Samuel, 1-2 Împărați, 1-2 Cronici, Estera, Ezra și Neemia. În Biblia evreiască, cărțile Vechiului Testament pe care noi le numim istorice fac parte din două categorii distincte: Profeții timpurii, a doua secțiune a Bibliei – Iosua, Judecători, 1-2 Samuel și 1-2 Împărați; Scrierile, sunt parte a celei de-a treia secțiuni – Rut, 1-2 Cronici, Estera, Ezra și Neemia.

Istoria cărților istorice. Este oarecum dificil de stabilit cu exactitate perioada pe care o acoperă, însă cel mai vehiculat număr este de aproximativ 1000 de ani, de la moartea lui Moise (1406 î.C) și până la revenirea lui Neemia la Ierusalim (433 î.C). Tot acest timp poate fi împărțit în șase perioade: 1) Cucerirea Canaanului; 2) Judecătorii și tranziția la monarhie; 3) Divizarea și viața regatelor; 4) Cucerirea și exilul; 5) Viața în exil; 6) Întoarcerea din exil. Perioadele au în vedere istoria lui Israel.

Autorii cărților istorice. O zicală cunoscută spune că „Biblia este scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu pentru omenire.” Prin aceasta afirmăm că Dumnezeu este autorul Scripturii. Dar El a folosit oameni pe care i-a inspirat prin Duhul Sfânt să scrie. Autorii umani ai cărților istorice sunt greu de identificat cu exactitate, dar din punct de vedere al tradiției sunt opt scriitori, cunoscuți astfel: Iosua – Iosua; Judecători, Rut și parte 1 Samuel – Samuel; parte din 1 Samuel și 2 Samuel – Natan și Gad; 1-2 Regi – Ieremia; 1-2 Cronici, Ezra – Ezra; Estera – Mardoheu; Neemia – Neemia.

Specificul cărților istorice. Din punct de vedere literar, conținutul cărților istorice conține aproape toată gama de stiluri literare. Astfel avem poezie, genealogii, liste sau scrisori. Însă acestea nu sunt stilul de bază, ele fiind incluse pe alocuri în proza narativă, aceasta din urmă fiind stilul general al cărților istorice. În contextul popoarelor antice din Orientul Mijlociu, care scriau istoria în catrene poetice pentru a fi incantate, scriitorii cărților istorice dezvoltă u stil propriu, aparte: proza narativă.

Temele cărților istorice. Așa cum se poate înțelege, ca și în cazul întregii Scripturi, eroul cărților istorice este Dumnezeu. Deși aceste cărți ating tangențial multe teme, în principal se pot distinge cinci ca fiind preponderente: 1) Suveranitatea lui Dumnezeu – peste Israel și neamuri; 2) Prezența lui Dumnezeu – apropiere și îndepărtare; 3) Promisiunile lui Dumnezeu – pentru prezent și viitor; 4) Împărăția lui Dumnezeu – divină și umană; 5) Legământul lui Dumnezeu – o răsplătire și pedeapsă.

Teologia cărților istorice. Un teolog spunea despre cărțile istorice că nu sunt „istorie de dragul istoriei, ci sunt teologice în natura lor”. Ele urmăresc două teme teologice. În contextul imediat, sunt așezate după Pentateuh, pentru că au rolul teologic de a autentifica Legea, folosind ca material experiența umană, de aceea mai sunt numite și „Istoria Deuteronomică”. În cadrul larg al întregii Scripturii, au rolul teologic de a oferi o relatare a derulării planului de mântuire realizat prin Cristos.

Încheiere

Aici doresc să încheiem această scurtă privire de ansamblu asupra cărților istorice ale Vechiului Testament. Unele dintre aceste date nu sunt imperios necesare în hermeneutica textelor biblice ale cărților istorice, altele însă sunt. Următoarelor mesaje vor fi legate exclusiv de modul în care trebuie abordată exegeza narațiunii biblice, fiind și stilul literar caracteristic cărților istorice, adică vom vedea unele principii exegetice de care trebuie să se țină cont. În acest punct am constituit doar o privire de ansamblu.