Doamne, mai vreau Rusalii?
Doamne, mai vreau Rusalii, cu limbi de foc să le împrăști, pe fiecare să ne atingi cu Duhul Tău.” Este unul dintre versurile binecunoscutei cântări creștine, cântatet în multe Adunări evanghelice duminica trecută. Au fost ani când am cântat și eu această cântare, probabil mai mult îndrăgostit de melodia ei, decât de versuri, pe care, așa cum cred că se întâmplă în cazul multor credincioși, nu le filtram biblic prea mult. Erau vremuri când emoția provocată de o cântare cântărea mai mult decât mesajul pe care ea îl transmitea.
Însă, în spatele versurilor se ascunde o anumită înțelegere, o anumită teologie, care dacă a ajuns să fie cântată, este de asemenea și predicată. În general, mă refer aici la acei credincioși care cred cu o deosebită tărie că evenimentul descris în Fapte 2 este unul repetabil, de aceea și predică cu multă pasiune despre nevoia altor Rusalii. Există însă câteva obiecții împotriva acestei teologii nebiblice, ceea ce urmează să prezint.
1. Prima obiecție ține de terminologie, Rusaliile, denumirea populară a „sărbătorii” coborârii Duhului Sfânt, fiind una de sorginte păgână, cel mai probabil. Fie că provine din latinescul „rosalia”, fie că este o transliterare a cuvântului slavon „rusalka” (aceasta din urmă este cea mai probabilă versiune), denumirea ne trimite înapoi la ritualuri păgâne de celebrare a spiritelor apelor, sărbătoare care suprapunându-se din punct de vedere al datei cu Cincizecimea, a fost creștinată păstrândui-se denumirea veche.
2. A doua obiecție ține de teologia din spatele ideii, anume că evenimentul de la Cincizecime este unic și irepetabil. Foarte mulți contrazic această afirmație, deorece susțin că elementul glosolaliei (vorbirea în limbi străine) se repetă și cu alte ocazii în cartea Faptele Apostolilor. Însă aceștia fac confuzie între elemente similare (nu identice) și evenimentul în sine, care este unic în economia lui Dumnezeu, pentru că scopul lui este unic. Iată câteva argumente precum că evenimentul Cincizecimii este unic și irepetabil:
a) Există elemente întâlnite la Cincizecime care sunt unice, ceea ce face evenimentul unic și irepetabil. Aceia care accentuează similaritățile, ignoră intenționat faptul că există elemente esențiale care fac diferența, precum: cutremur de pământ; fumul care umple casa, limbi de foc care se așează pe cap, vâjâitul unul vânt puternic etc.
b) Cincizecimea este, conform vechiului legământ, sărbătoarea primelor roade, iar revărsarea Duhului Sfânt cu ocazia aceasta nu este deloc o întâmplare. Turnarea Duhului Sfânt coincide cu evenimentul unic și irepetabil al inaugurării erei bisericii, cele trei mii de suflete care s-au adăugat grupului ucenicilor fiind primele roade spirituale.
c) Acest eveniment este unic și irepetabil, pentru că despre el a vorbit Mântuitorul la singular. Isus accentuează faptul că există o singură făgăduință a Duhului, făcută de Dumnezeu Tatăl lui Cristos (Fapte 1:4). Valabilitatea făgăduinței este nelimitată (Fapte 2:39), adică Duhul este promis tuturor generațiilor de credincioși, nu însă și paradigma Cincizecimii.
d) Legat de punctul „c”, un alt argument care demonstrează irepetabilitatea evenimentului Cincizecimii este paradigma diferită a revărsării Duhului în Faptele Apostolilor și în Noul Testament. În timp ce unii au primit Duhul în urma punerii mâinilor apostolilor (Fapte 8:17) și după botez, alții L-au primit inopinant, înainte de botez (Fapte 10:44). Pe de altă parte, unii au primit Duhul primind și darul vorbirii în limbi, alții au primit Duhul fără acest dar (1 Corinteni 12:30).
Rămâne un singur lucru de lămurit, care este relația credincioșilor de azi cu evenimentul Cincizecimii? În acel moment Duhul a fost dat credincioșilor, fiind un eveniment inaugural. Cincizecimea nu stă ca un eveniment prototip pentru biserică, pe care ar trebui să căutăm să îl repetăm, ci ca un moment inaugural, care a confirmat împlinirea făgăduinței lui Dumnezeu Tatăl față de Fiul, dar care a și autentificat Biserica ca fiind adevărata comunitate a lui Mesia. Credincioșii de astăzi trăiesc în lumina Cincizecimii, nu tăriesc pentru a reproduce evenimentul Cincizecimii. Duhul Sfânt este dat bisericii datorită Cincizecimii, nu pentru o nouă Cincizecime. Orice încercare de a multiplica evenimentul nu poate fi decât o copie ieftină și un fals sfidător la adresa lui Dumnezeu, autorul Cincizecimii. Așadar, ceea ce ne rămâne de la Cincizecime este făgăduința Duhului, nu tiparul evenimentului.
Soli Deo Gloria!
