Hermeneutica narațiunilor biblice: elementele narațiunii

INTRODUCERE

Încă de mic copil am observat într-un mod inconștient un anumit tipar pe care îl urmează orice poveste, basm, legendă sau mit. În introducere ne este prezentat cadrul povestiri, apoi dintr-o dată se întâmplă ceva în acest cadru și situația de fapt este amenințată. În acest context critic își face apariția eroul, care se luptă pentru a readuce stabilitatea de la început. În general eroul reușește și iese biruitor, chiar dacă victoria finală este obținută cu greutate. Acesta este tiparul oricărei povești.

Însă tiparul acesta nu este străin de narațiunea bibliei. „Povestea lui Dumnezeu” este cam aceiași. O creație perfectă, amenințarea cu distrugerea din cauza păcatului, restaurarea tuturor lucrurilor prin Domnul Isus Cristos. După cum spunea John Eldridge: „Orice poveste își is puterea din povestea mai mare.” Ceea ce doresc să fac în continuare e să prezint cele trei elemente care alcătuiesc acest tipar al unei narațiuni biblice din orice cartea istorică a Vechiului Testament: cadrul; personajele; intriga.

CUPRINS

Cadrul narațiunii. Primul element este cadrul sau contextul. Este important să stabilim cel puțin trei lucruri care țin de context. 1) Contextul istoric: când are loc acțiunea? Căutăm momentul din istorie și momentele specifice narațiunii. 2) Contextul cultural: sub spectrul cărei culturi se desfășoară acțiunea? Căutăm cultura respectivă și elementele culturale specifice narațiunii. 3) Contextul geografic: unde se desfășoară acțiunea? Căutăm locația sau locațiile specifice narațiunii.

Exercițiu asupra cărții Rut. 1) Contextul istoric: perioada Judecătorilor. Detaliile istorice specifice narațiunii: foametea; seceratul orzului etc. 2) Contextul cultural: culturile moabită și evreiască. Elementele culturale specifice narațiunii sunt: sărutarea de rămas bun; dezgolirea picioarelor etc. 3) Contextul geografic: Moab și Betleem. Elementele geografice specifice narațiunii sunt: drumul dintre Moab și Betleem; poarta cetății etc. Găsiți în aceste contexte și altele specifice acestei cărți?

Personajele narațiunii. Al doilea element ține de personajele narațiunii. De obicei orice narațiune are trei niveluri de personaje. 1) La primul nivel este Dumnezeu. 2) La al doilea nivel, personajele umane principale. 3) La al treilea nivel sunt personajele umane secundare. Ceea ce trebuie reținut, e că unele personaje care sunt secundare în narațiunea compusă, pot să fie personaje principale într-o narațiune individuală. De aceea este necesar să stabilim rolul personajelor umane-n ambele sensuri.

Să continuăm exercițiul din cartea Rut și să stabilim personajele le cele trei niveluri. 1) La primul nivel știm că este Dumnezeu, descoperind câteva lucruri despre El: providența, credincioșia etc. 2) La al doilea nivel știm că personajele principale sunt trei: Rut, Boaz și Naomi. 3) La al treilea nivel avem câteva personaje secundare: Elimelec, Orpa, etc. De reținut că Elimelec, deși apare ca personaj secundar al cărții, în istorisirea despre exodul în Moab el este personajul principal (1:1-5).

Intriga narațiunii. Ultimul aspect al cadrului narațiunii, dar și cel mai important, este intriga. Ea este compusă din trei momente. 1) Prezentarea. De obicei acțiunea narațiunii începe cu identificarea problemei. 2) Desfășurarea. Partea cea mai consistentă a narațiunii este relatarea modului în care e rezolvată problema. 3) Încheierea. Această ultimă parte din acțiunea narațiunii este momentul final în care-s trase concluziile și se dă morala. Este importantă încadrarea fiecărei narațiuni individuale.

Un ultim exercițiu asupra cărții Rut și la punctul acesta. 1) La punctul de prezentare, observăm că primul capitol prezintă care este problema din narațiune: faptul că Naomi și Rut se întorc văduve în Betleem. 2) Următoarele două capitole prezintă felul în care se desfășoară rezolvarea problemei prezentată în primul capitol: Rut și Naomi sunt răscumpărate de Boaz. 3) În ultimul capitol avem happy-end-ul, unde apare și concluzia: binecuvântarea cu un copil și linia genealogică a lui David.

ÎNCHEIERE

Leland Ryken, un cunoscut exeget creștin, spunea următorul lucru despre narațiunile biblice: "Literatura (narațiunea biblică) este o prezentare interpretativă a experienței într-o formă artistică." Narațiunile cărților istorice nu sunt învățături date „mură-în-gură”, ci necesită din partea noastră interpretare corectă. De asta avem nevoie să înțelegem elementele amintite mai sus.