Doctrina despre Trinitate (partea 2: fundamentul biblic)

Doctrina despre Trinitate începe în Scriptură. Au existat voci, venite în mod special de la cei care o contestă, care au considerat că nu există o Trinitatea în Biblie și că această dogmă a apărut practic în secolul 4. Există totuși o diferență între ceea ce se numește formularea doctrinei, așa cum este ea enunțată în conciliile ecumenice și în crezuri, și rădăcina doctrinei, care este Cuvântul scris a lui Dumnezeu. Teologul reformat Louis Berkhof spunea că deși s-a recurs uneori la filosofie, sau la experiența umană, totuși, Trinitatea „este o doctrină pe care n-am fi cunoscut-o, nici n-am fi fost în stare să o afirmăm cu vreo doză de încredere ... decât pe baza revelației de Sine a lui Dumnezeu. De aceea, este de o importanță covârșitoare să adunăm dovezile scripturale care o privesc”. În sensul acesta aș vrea să spun că Trinitatea teologică are la bază Triada biblică. Așa cum vom observa, există texte biblice care aduc împreună cele trei persoane, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, alte texte biblice în care se vorbește despre Dumnezeu ca fiind Unul și alte texte care declară pe rând divinitatea Tatălui, divinitatea Fiului și divinitatea Duhului Sfânt. Coroborarea acestor texte biblice creionează un profil care va fi articulat mai clar și mai concis în formulările de mai târziu pe care Biserica le va reglementa.

Dacă suntem de acord cu ideea că revelația biblică este progresivă, adică Dumnezeu s-a arătat pe Sine mai mult și mai bine etapă cu etapă, atunci, în lumina Noului Testament putem a spune că în Vechiul Testament găsim aluzii la pluralitatea lui Dumnezeu. Chiar în primul verset din Biblie ni se spune că „La început Dumnezeu (Elohim) a făcut cerurile și pământul”. Elohim este termenul ebraic și este la plural. Este drept că poate fi interpretat și ca o formulă de respect, cum este expresia majestatea voastră, dar combinată cu contextul din Geneza 1, în care Dumnezeu vorbește despre Sine la plural, precum și în contextul Noului Testament, lucrurile se clarifică: Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră...” A se observa pluralele Nostru, Noastră, pentru ca următorul verset să revină la singular: Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu ... Chipul Nostru este chipul Său, adică chipul lui Dumnezeu. Alte doar câteva texte care folosesc atât singularul Dumnezeu cât și pluralul sunt: Geneza 3:22 - Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul.”; Geneza 11:7 – Și Domnul a zis: ... „Haidem să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!”; Isaia 6:8 - Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” Pe lângă aceste texte mai sunt și altele care atestă mai multe persoane numite Dumnezeu. Nu le voi dezbate aici, doar o să le citez și o să le dau și o referință în Noul Testament care le și explică: De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie ...(Psalmii 45:7, citat ca făcând referire la Isus în Evrei 1:8-9); Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” (Psalmii 110:1, citat în Fapte 2:32-36 ca făcând referire la Isus). Aceste texte îi atribuie lui Isus termenii de Elohim și Adonai în ebraică, cuvinte care descriu întotdeauna divinitatea. De asemenea, Duhul Sfânt primește mai multe texte care atestă divinitatea. Nu le voi mai cita, redau doar o listă de trimiteri: Geneza 1:2, Iov 26:13, Psalmii 33:6, Isaia 11:2 etc. Multe alte texte din Vechiul Testament fac aluzie la Dumnezeu ca pluralitate. Pentru un studiu amplu, vezi John MacArthur, Doctrinele Bibliei, Vol. 1, paginile 234-243. În Vechiul Testament se poate observa Triada aceasta, dar ea va fi mai bine confirmată în Noul Testament, unde declarațiile sunt mult mai clare și directe în sensul acesta.

Scrierile Noului Testament confirmă monoteismul din Vechiul Testament, reluând afirmațiile acestuia și reflectând totodată și unitatea lui Dumnezeu. Domnul Isus citează Deuteronom 6:4 în sensul acesta: Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn. (Marcu 12:29). În Deuteronom este folosit termenul ekhad (singurul) care desemnează o unitate compusă. Ideea este reluată în alte texte precum: Dumnezeu e unul singur (Romani 3:30, Iacov 2:19); nu este decât un singur Dumnezeu (1 Corinteni 8:4); este un singur Dumnezeu (1 Timotei 2:5). Cu toate acestea, mai multe persoane sunt vizate cu termenul de Dumnezeu. Se vorbește despre Tatăl ca Dumnezeu în Ioan 6:27, Romani 15:6, 1 Corinteni 8:6, Efeseni 4:6, Iacov 3:9 etc. De asemenea, Fiul este și el desemnat ca Dumnezeu în Ioan 20:27, Matei 1:23, Fapte 20:28, Romani 9:5, Filipeni 2:6 etc. Iar despre Duhul Sfânt de asemenea se vorbește ca fiind Dumnezeu în Fapte 5:3-4, 2 Coritnteni 3:17-18, Fapte 28:25-27 cu Isaia 6:7-9 etc. Triada apar nu doar prin afirmații separate, ci sunt și versete care le prezintă împreună. La nivel narativ, Triada – Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt – se observă la botezul lui Hristos, când Fiul este botezat în râul Iordan de către Ioan Botezătorul, Duhul Sfânt se coboară peste El în chip de porumbel, iar din ceruri vorbește Tatăl mărturisind despre Hristos „Acesta este Fiul meu preaiubit” (Luca 3:22). În Ioan 14:16 regăsim Triada când Isus spune: Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor ... Mai mult, Triada devine subiectul unor formule specifice în creștinismul primar, precum formula baptismală și formula doxologică. În Matei 28:19 citim că botezul se face „în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt”. Vom vedea că această formulă rămâne valabilă și în scrierile de mai târziu. De asemenea, în epistola 2 Corinteni 13:14 citim următoarea formulă doxologică și totodată benedicție: Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! Amin. Mai sunt și alte texte biblice care prezintă Triada astfel, precum formula introductivă din 1 Petru 1:2, unde se spune: ...după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos ... Pentru un studiu mai amănunțit asupra Triadei în Noul Testament, de asemenea vezi John MacArthur, Doctrine biblice, vol. 1, paginile 243-255. În concluzie, trebuie remarcat că doctrina despre Trinitate pornește de la Triada biblică, aceasta fiind temelia pe care este fundamentată. Doctrina despre Trinitate va fi explicată ulterior printr-un limbaj atât biblic, cât și specific culturii elene. Însă a nu se presupune că aceste împrumuturi din cultură înseamnă altceva decât spune Sfânta Scriptură. Reformatorii, care au militat pentru întoarcerea la Scriptură ca izvor al credinței creștine, au recunoscut doctrina Trinității ca fiind una biblică. Martin Luther afirma: Scriptura dovedește în mod limpede că există trei Persoane și un singur Dumnezeu. N-aș crede nici scrierile Augustin, nici învățătorii bisericii dacă Vechiul și Noul Testament nu ne-ar arăta această doctrină a Trinității. Este adevărat că la nivelul biblic lucrurile sunt foarte simplu expuse și pot fi însumate prin următoarea afirmație: Biblia vorbește despre un singur Dumnezeu, dar în același timp trei persoane sunt prezentate astfel (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt). Într-un anumit sens, această înțelegere a lucrurilor este suficientă și nu ar fi nevoie de explicații ulterioare. Necesitatea dezvoltării acestei învățături apare în momentul în care una dintre cele două aspecte ale formulei este atacată: unitatea lui Dumnezeu sau trinitatea persoanelor. Într-un anumit sens procesul teologic de „coacere” a doctrinei despre Trinitate este natural, dat fiind că orice fenomen trece prin stadii normale: stadiul seminal, stadiul cristalizării, stadiul statuării și stadiul dezvoltărilor explicative. Stadiul seminal al doctrinei despre Trinitate, precum și a altor doctrine, este Biblia, stadiul cristalizării sunt provocările teologice din primele secole, stadiul statuări sunt conciliile bisericești, iar stadiul dezvoltărilor explicative sunt învățăturile ulterioare care vor explica mai bine și vor observa implicații diverse ale acestei învățături. Dar totul începe de la Scriptură.