Unirea ipostatică (partea 3: formula calcedonă)

Una dintre expresiile menite să facă diferența în dezbaterea teologică din primele cinci veacuri în ceea ce privește hristologia este expresia „unire ipostatică”. Grecescul „hypostasis” este format din unirea prefixului „hupo” (sub) și substantivul „stasis” (stare), descriind ceea ce stă la baza, la temelia existenței unui anumit lucru într-o anumită stare. În engleză este „the underlying principle”, principiul esențial care poate conține toate formele posibile1. Spre exemplu, „copac” este substanța a tot ceea ce există în forma unui copac, astfel se poate spune că „bradul este copac”, dar în același timp nu se poate spune „copacul este brad”. Într-un anumit sens, ipostasul este esența generală, deosebită de forma particulară. Așadar, termenul, așa cum este el folosit în metafizica platonist-aristoteliană, este substanța de care depinde orice expresie concretă. Cu toate acestea, când termenul a fost importat în teologia creștină, a preluat parțial această funcție, fiind mai degrabă o expresie concretă a esenței (ousia). Cuvântul „ipostază”, ca transliterare, din „hypostasis”, care înseamnă, conform DEX-ului, o „stare (concretă) în care ajunge c(in)eva”, este un exemplu2. Terminologia creștină e deci puțin diferită, de aceea a fost și destul de ambiguă în primele secole, pentru că mulți erau confuzi atunci când auzeau pe Părinții Bisericii vorbind despre „hypostasis”. Mai ales teologii latini se poticneau, pentru că în limbajul lor era greu să facă distincția între „hypostasis” (substanță) și „ousia” (esență). Vasile cel Mare vorbea în acești termeni despre Trinitate, că se definește ca „trei ipostasuri (Tatăl, Fiul și Duhul) într-o singură ousia (esență)”3. Latinii au preluat termenii atribuindu-i echivalenți, de aici având ideea de „trei persoane într-o singură ființă”, unde persoanele sunt ipostasurile Ființei, Ființa fiind esența lor.

Așadar, revenind la discuția despre naturile lui Hristos și ideea de „unire ipostatică”, atunci se poate spune că umanitatea și divinitatea sunt unite într-o singură manifestare concretă, existență individuală, adică în persoana lui Isus Hristos. Crezul atanasian (secolul 4) oferea în mod analog următoarea idee: Căci așa cum omul este atât suflet rațional și carne, la fel și Hristosul este atât Dumnezeu cât și om4. Analogia e limitată, a nu se înțelege că acest crez sugerează că divinitatea lui Hristos este doar la nivel de rațiune, iar umanitatea este doar la nivelul trupului fizic. De altfel, ideea aceasta a unirii ipostatice a luat forma finală la Conciliul de la Calcedon (451) astfel:

Noi dar, urmând exemplul sfinţilor Parinţi, toţi într-un singur gând, îi învatam pe oameni să marturisească pe unul şi acelaşi Fiu, Domnul nostru Isus Cristos, cu aceeaşi perfecţiune în Dumnezeire şi cu aceeaşi perfecţiune în umanitate; cu adevarat Dumnezeu şi cu adevarat om, cu trup şi cu suflet înţelepte; consubstanţial cu Tatăl în ce priveşte Dumnezeirea, şi consubstanţial cu noi în ce priveşte Umanitatea; în toate lucrurile ca noi, dar fară păcat; născut din Tatăl înainte de veacuri în ce priveşte Dumnezeirea, iar în zilele de pe urmă, pentru noi şi pentru mântuirea noastră, născut din Fecioara Maria, Mama lui Dumnezeu, în ce priveşte Umanitatea; unul şi acelaşi Cristos, Fiu, Domn, Singur-născut, să fie recunoscut în doua naturi, inconfundabile, neschimbătoare, indivizibile, inseparabile; deosebirea dintre naturi fiind îndepărtată prin unirea lor, dar păstrându-se proprietatea fiecarei naturi, şi unindu-se într-o singură Persoană şi într-o singură Subzistentă, neputând fi divizat sau separate în doua persoane, ci unul şi acelaşi Fiu, şi singurul născut, Dumnezeu Cuvântul, Domnul Isus Cristos, aşa cum au declarat de la început despre El profeţii, şi ne-a învatat Domnul Isus Cristos Însusi, şi cum ne-a transmis mai departe Crezul sfinţilor Părinti. Amin.5.

Urmează partea 4, Unirea Ipostatică: caz de lucru. Dacă nu ai citit cele două articole anterioare pe această temă, accesează partea 1 (premisele biblice) și partea 2 (istoria dezvoltării)

1Georgia L. Irby: A Companion to Science, Technology, and Medicine in Ancient Greece and Rome, Volume 1, Wiley Blackwell, Chichester 2016, pag. 72.

2https://dexonline.ro/definitie/ipostaz%C4%83

3Olga Druzhinina: The Ecclesiology of St. Basil the Great, Wipf and Stock, Eugene 2016.

4https://ro.wikipedia.org/wiki/Simbolul_atanasian

5https://www.resursecrestine.ro/marturii/93560/crezul-calcedonian